miercuri, 17 septembrie 2014

Şedinţă foto în alb şi negru






Tot o fetiţă eram aici. Da' cică eram mai mică. Aveam trei ani şi mama mea nu era acasă să-mi vadă anii. Plecase la şcoala ceea a ei unde nişte oameni, mai mulţi,  se alegeau. Şi ea avea grijă să se aleagă bine, să nu greşească alesul.  Aşa mi-a explicat (aşa se zice : ex-pli-cat) Arthurul ăla al meu despre plecatu' mamei mele. Nu mi-a plăcut de explicaţia lui. Eu o vroiam pe mama mea acasă, să mă vadă cum cresc. Ea mi- a spus că dacă mănânc cresc în fiecare zi. Şi a lipsit trei zile. Cât oi mai fi crescut eu in alea trei zile !


Arthurul meu pe care îl chema cică tata, avea o maşină, adică o paşină. Aşa o chema când aveam eu ani mai puţini cu unu'. Şi avea casa în ograda găinilor. Că acolo a vrut ea cică să-şi facă casa ei. Îmi plăcea maşina -paşina asta,  că mă ducea în oraşul ăla cu multe case unele peste altele de nu mai puteam de râs când le vedeam.


Aveam noi toţi un aparat foto. Cică dacă stăteai cuminte şi nu te mişcai, te făcea aparatu' ăsta pe tine,   încă o dată, aşa cum erai. Şi mie îmi plăcea cum eram şi vroiam să fiu de mai multe ori. Mai aveam şi un Arthur tată. Şi-i plăcea şi lui să fiu de multe, multe ori fetiţa lui, cică.
                                                        
                                                       



Când a venit mama mea după trei zile la noi acasă, Arthur i-a zis să o facă şi pe ea să fie de mai multe ori. Da' mama i-a spus că nu vrea,  că '' arată ca moartea''!  Eu am văzut că arăta tot ca mama nu ca o'' moarte ''.

Şi l-a certat mama pe Arthur că m-a făcut de prea multe ori şi nu mai este film!


Da' eu am văzut la televizor că mai este film. S-a supărat mama pe noi degeaba. Tata mi-a ex-pli-cat că mama era foarte obosită de la oamenii ceia cu alegerea lor. Nu din cauză că eram eu prea de multe ori.


 Eram aşa de bucuroasă de mama mea. Nici nu m-am supărat pe ea că n-a vrut să o facă tata mai multe mame ca să avem şi noi  o mamă când ne mai lăsa singuri cu maşina şi găinile. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu